 |
MINISTERUL CERCETĂRII, INOVĂRII ȘI DIGITALIZĂRII |
 |
||
|
Comunicarea ICPE-CA cu media în Februarie 2019
Miercuri, 6 februarie 2019, la Radio Romania Cultural, interviu cu echipa David Voicu, Luca Glavan pe tema Proiect privind contributii in domeniul microchirurgie.
Vineri, 8 februarie 2019, la Radio Bucuresti FM, interviu cu Mircea Ignat, coordonator Centru Alexandru Proca
22 februarie 2019, emisiunea Jurnalul de Stiinte, post TV Digi 24
Puterea cuvântului. De ce ne fug copiii deștepți în Occident? Dialog cu „părintele geniilor” de la Institutul de Cercetare Alexandru Proca
Zilele trecute ne-a vizitat la redacție, în urma unei invitații, un grup format din cinci adolescenți subțirei și un domn energic, jovial și pedant. Bărbatul, Dr. Ing. Mircea Ignat, cercetător principal, coordonatorul Centrului Alexandru Proca din București, este și părintele spiritual al acestor copii (cu ei vom povesti în numerele viitoare) speciali, care, modele înnăscute, ne reprezintă cu mândrie în largul lumii. Astăzi, așadar, prima parte a unui interviu de sufl et, ce abordează teme cruciale pentru viitorul României
Evenimentul Zilei: De câți ani antrenați copii geniali, stimate domn, pentru că, fără îndoială, tinerii pe care- i inițiați în tainele științei nu sunt unii obișnuiți? Oferiți-ne, vă rog, mai multe date despre proiectul pe care- l coordonați! Cum a apărut această idee, ce acțiuni vizează concret, câți elevi deosebiți v-au trecut prin mână?
- Mircea Ignat: Chiar mă încântă întrebarea! În tinerețe, imediat după Revoluție , m-am interesat să fac o școală de antrenori de polo sau handbal, pentru juniori (sporturi pe care leam practicat atât în perioada școlii generale, cât și în liceu), dar atribuțiile din institutul de cercetări și cele legate de doctorat nu mi-au permis. În 2012 însă a început povestea Centrului Alexandru Proca (mare fizician, cu formație de inginer în electromecanică la Politehnica din București, a fost foarte aproape de un premiu Nobel). În acel an, prin octombrie, un bun prieten și colaborator în cercetare, Profesorul Ion Ardelean de la Institutul de Biologie al Academiei, m-a sunat sămi spună că la el au ajuns doi elevi, conduși de profesoara lor de biologie, dna Vasilescu, de la Colegiul Tudor Vianu. Ce voiau ei? Doreau să se ocupe de o temă de cercetare privind firele și adezivul de păianjen!
Poftim?
- Chiar așa. Am să explic. Cei doi elevi voiau să colaboreze la construcția unui locaș cu atmosferă controlată! Numele acestor doi copii - atunci în clasa a X-a, acum considerați membri fondatori ai Centrului nostru de excelență - sunt Ștefan Iov și Alexandru Glonțaru.
- De la ei a pornit, așadar, totul?
- Exact. „Antrenez” copii geniali de 7 ani! Dar să continui povestea lui Ștefan și a lui Alexandru. Eh, se califică ei cu proiectul lor bizar în faza finală a competiției INESPO 2013 din Olanda! Cei doi îmi spun că este nevoie și de coordonatorul lor în Olanda. Nu eram pregătit nici măcar financiar, dar cei doi îmi găsesc sponsorizare prin firma unde lucra tatăl unuia dintre ei! Așa se face că la începutul lui iunie 2013 sunt în avionul de Amsterdam cu cei doi! Începutul, un concurs la mănăstire
Și?
- Competiția a avut loc la Middelburg, undeva în nordul Olandei, într-o aripă a unei mănăstiri. Au fos în jur de 150 de proiecte din toată lumea. Noi? Am luat argintul! Personal, recunosc, eram sceptic. Bucuria a fost cu atât mai mare. La festivitatea de premiere a fost invitată și ambasadoarea României, Dna Comarovschi, care nici nu știa că țara noastră participase cu un proiect de medalie!
- Practic, autoritățile din țară habar n-aveau de asemenea concursuri de cercertare!
- Ministerul Invățământului nici măcar nu știa de calificarea proiectului lui Iov și Glonțaru! Cine s-o informeze pe ambasadoare? Oricum, s-a bucurat și a venit să se fotografieze cu noi, cu consilierul regal al Olandei pe probleme de educație și cercetare... Imaginea aceea este printre lucrurile sfinte ale istoriei Centrului!
Când ați revenit acasă n-ați anunțat pe nimeni de acest succes? Înțeleg că în Olanda se desfășurase un concurs foarte important.
- Normal, printre cele mai puternice în domeniu. La București, dl.Wilhelm Kappel, directorul general al Institutului, inițiază împreună cu mine o conferință de presă, la care invită și o reprezentantă a Ministerului de Externe, ziariști și o echipă de la TVR 1, care, culmea!, nu mai ajunge deoarece fusese un scandal la Liceul Dimitrie Bolintineanu la examenul de bacalaureat! S-au oprit acolo. Era mai interesant scandalul decât o echipă câștigătoare a medaliei de argint la un concurs de cercetare! Atunci, la acea conferință de presă, am anunțat că intenționăm să organizăm un centru de inițiere în cercetarea științifică pentru elevii de liceu. Așa a apărut ideea, în septembrie 2013.
- Ați fost încurajat de colegi?
- Nu tocmai. Unii ne-au spus direct, brutal: „Lăsați prostiile și apucați-vă de învățat!” E declarația unui coleg, de altfel bun cercetător, însă cu un orizont cam limitat, mai ales că elevii cărora se adresa erau deja olimpici la matematică, la informatică, la fizică.
- Să lăsăm răutățile deoparte! Spuneți-ne mai bine cum funcționează concret Centrul Alexandru Proca, mai precis cercul acesta la care participă și copiii aceștia deosebiți.
- Sunt mai multe etape. În primul rând, toată lumea trebuie să participe la cursul de inițiere în cercetare. Apoi se alege o temă de cercetare și se formează echipa. În fiecare an participăm la competiții sau la olimpiadele esențiale (dintre care merită amintite; ROSEF, finala pe țară a proiectelor, ISEF - SUA, anuală, cea mai importantă competiție, INESPO - Olanda) sau chiar la conferințe pentru seniori, chiar dacă ei sunt juniori. Acești elevi trebuie „jucați” și „căliți”, exact ca în sport. În fiecare an avem o sesiune de comunicări, în iunie. Fiecare echipă prezintă aspecte legate de istoria și filozofia domeniului din care este aleasă tema de cercetare. Apoi, avem acțiunea numită „Joc și cercetare”, în care copiii întreprind activități diverse: expun lucrări de grafică, de pictură, cântă la pian etc. Încercăm să-i educăm în spiritul cercetării științifice. Menționez că la performanțele obținute de copii, 14 medalii de aur, 15 de argint și 22 de bronz, la competiții naționale și internaționale, au contribuit și câțiva colaboratori care au împărtășit cu mine voluntariatul de aproape 7 ani.
Reprezintă România pe banii părinților
- Cine sunt eroii? Să-i prezentăm, să-i cunoască lumea!
- Profesorul Ion Ardeleanu de la Institutul de Biologie al Academiei, Dna Mihaela Trif, cercetătoare principală I, și, de curînd, dl Petrescu, de asemenea cercetător principal la Institutul de Biochimie al Academiei. Mai sunt psihologul Marius Stanciu (de asemenea prin voluntariat), profesori de la Facultatea de Medicină, Prof. Sarah Nica, în domeniul recuperării medicale, Prof. Radu Dop, în domeniul chirurgiei, Dr. Chimist Traian Zaharescu, de la noi din institut, Dna Gabriela Hristea, cercetătoare principală I, chimistă din institut, și Dl. director științific Prof. Wilhelm Kappel, care m-a sprijinit în măsura în care a fost posibil în cadrul institutului.
- Există și resurse financiare pentru aceste activități? Este implicat și statul în acțiunile acestor copii? Cum sunt procurați banii necesari deplasărilor la diverse concursuri internaționale, cum este, iată, aceasta din luna mai, din America?
Nu, totul se bazează pe voluntariat. Nu sunt resurse, statul nu este implicat. De fapt nu se implică, în ciuda semnalelor pe care leam mai transmis, pentru că aceste olimpiade de proiecte de cercetare ar trebui să fie considerate oficiale și la noi. Nu s-a reușit acest lucru, semnalele noastre nu au sensibilizat deloc Ministerul Educației sau Ministerul Cercetării! Și nu au fost semnale numai din partea noastră, am avut și partizani cum a fost cazul Domnului Profesor Alexandru Mironov și al Prof. Dan Milici de la Universitatea din Suceava, reprezentant UNESCO în țară pe acest domeniu. Ultimul caz a fost în perioada când ministru al Cercetării a fost Dl. Burnete, care chiar a inițiat o hotărâre pentru oficializarea și finanțarea acestui tip de competiție, dar după ce și-a înaintat demisia, în vara anului trecut, nu s-a mai auzit nimic în acest sens. Deși au mai fost semnale, adrese, scrisori, chiar întâlniri cu reprezentanți ai celor două ministere, dar fără niciun rezultat palpabil. Ne-au felicitat și... cam atât.
Așadar, acești elevi reprezintă România pe banii părinților. Cu ce se aleg? Se mulțumesc cu faptul că, de cele mai multe ori, primesc oferte de la universitățile bune din afară?
- Există o firmă foarte importantă: „Mama și Tata”, firmă care nu i-a dezamăgit niciodată pe copii în ceea ce privește sponsorizarea. Părinții sunt conștienți de valoarea propriilor copii, investesc în viitorul lor până la urmă. Institutul nostru nu-i poate sprijini cu nimic în acest sens.
Sprijiniți copiii!
- Dacă s-ar arăta oameni de afaceri interesați să-i sprijine pe acești copii extraordinari, cum ar putea s-o facă? Există un fond special unde pot fi donați bani? Desfășurați și acțiuni de atragere de fonduri, pentru că în țările puternice este o practică elementară?
- Din păcate nu avem o structură din care să facă parte și un economist, un jurist, câțiva tehnicieni de acest gen. Ne-am bazat întotdeauna pe structura institutului, în măsura în care cine ajută o face voluntar. Nu avem nici măcar un cont, deci nici ceea ce numiți un fond special! Deplasările în țară (este vorba de competiția finală ROSEF, de la Suceava) sau cele din afară, în SUA, Olanda etc. le facem prin eforturile părinților, rar prin sponsorizări. Nu am deloc talent și nici timp să caut, să găsesc, să negociez cu oameni de afaceri interesați. Eu vă mulțumesc, poate prin implicarea ziarului Evenimentul zilei apar și personaje doritoare să ne ajute
Microchirurgie, nanosateliți și efecte electrocinetice în membrane nanoporoase
- Evenimentul zilei: Povestiți-ne, vă rog, despre câteva dintre cele mai interesante proiecte ale discipolilor dumneavoastră!
- Mircea Ignat: La o emisiune televizată, unde am fost invitat împreună cu o echipă de elevi a Centrului Alexandru Proca, dl. Mironov m-a întrebat dacă „temele astea de cercetare sunt zdravene”, adică serioase. Judecați și dumneavoastră, eu doar vă înșir câteva astfel de teme științifice: Formularea unei probleme privind energia gigant prin efecte electrocinetice în membrane nanoporoase (Alex Abrudan ,Colegiul Tudor Vianu, Daria Popescu, Colegiul Mihai Viteazu, ambii elevi de clasa a XII-a); Studiu teoretic și experimental privind Euglena verde cu aplicații în domeniul MEMS (microelectromecanică) și microrobotică (Alexandru Constantin, Colegiul Tudor Vianu, clasa a XIa); Temă de cercetare privind Microchirurgia (proceduri și dispozitive necesare evaluării medicilor chirurgi) (Voicu David, Luca Glăvan, Colegiul Spiru Haret, clasa a X-a); Microsenzori de accelerație pentru ghidarea nanosateliților (Ștefan Ursu, Colegiul Nicolaie Titulescu, Brașov, clasa a X-a). Mai vreți?
- Mai vrem!
- Rețineți că toate aceste teme sunt „calificate”, ca să spun așa, la cea mai mare competiție de proiecte de cercetare din lume: INTEL ISEF 2019, cu participarea finaliștilor din peste 123 de țări și 900 de proiecte. Mai avem teme, haideți să le spun pe toate: Rețele energetice inteligente (Andrei Pricopie, Colegiul Tudor Vianu, clasa a XII-a), lucrare calificată la un concurs internațional la Bruxelles. Mai avem vreo 7-8 teme de la grupa de juniori, cum ar fi: Metode neconvenționale de recuperare a zăcămintelor sărăcite; Modele ale sistemului cardiac; Cercetări antreprenoriale referitoare la crearea unui centru de dializă și chirurgie renală; Cercetări privind efectele magneto-termice cu aplicații în hipertermie; Aplicații ale nano și microfirelor în domeniul medicinei etc.
E nevoie de o legislație clară în privința brevetelor de invenție!
- Evenimentul zilei: Unde urmează să fie prezentate aceste proiecte și care este, până la urmă, destinul lor? Dacă o firmă americană, de exemplu, vrea să intre în posesia proiectului, „ingineriei”, invenției unui asemenea copil, ce se întâmplă? Cui trebuie să se adreseze? Sunt înregistrate, patentate aceste invenții?
- Mircea Ignat: La toate competițiile există un public avid de idei noi și nu de puține ori am fost contactați chiar de oameni de afaceri interesați. Ne-am gândit și la acest lucru. Procedura, cred eu, ar însemna o negociere cu un economist de-ai noștri, eventual un jurist, mai ales că majoritatea temelor sunt proiecte ce conțin nenumărate idei noi! Acolo, la competiții, este necesar să evidențiezi ceea ce este nou, ce contribuții originale oferi și astfel, fără să vrem, lăsăm semințe creative... Din acest motiv este bine să introducem proiectele odată cu cererile de brevetare!
- Cum se procedează?
Orice cerere de brevet necesită o taxă, nu tocmai mică. Implică un nou efort financiar. În plus, nu există o lege care să facă mai accesibilă cererea de brevet și obținerea lui pentru categoria elevilor. Acum situația e foarte complicată... Pentru elevii deosebiți care au de protejat idei noi este necesară o minimă legislație de brevetare, dar acest lucru n-a atras atenția niciunui minister.
evz.ro - miercuri, 13 februarie 2019
Puterea cuvântului - INTERVIU. Verdict dur al unui „antrenor de genii”: „Liceul nu este pentru oricine, este în primul rând pentru elite”
Publicăm astăzi ultima parte a dialogului cu Dr. Ing. Mircea Ignat, cercetător principal, coordonatorul Centrului Alexandru Proca din București și „antrenorul” unor copii geniali care aleg să-și deschidă aripile și să se înalțe pe alte meleaguri, care le oferă condiții de zbor mai bune. Și asta în ciuda faptului că au crescut aici, în România, în țara unde scara valorilor pare să se fi întors, din păcate, cu fundul în sus
Evenimentul zilei: Cei mai mulți dintre acești copii de liceu - cu cinci dintre ei am și vorbit - sunt hotărâți să părăsească România la prima ofertă serioasă venită de la o universitate de renume. Ce părere aveți despre acest aspect? De ce credeți că nu vor să mai rămână în țară și, mai ales, ce-ar trebui să facem pentru a-i convinge să rămână? Ce-ar trebui să le oferim?
- Mircea Ignat: Din păcate, 4 din 5 elevi aplică la universități foarte bune din Occident. Acesta este adevărul. Din curiozitate, i-am întrebat dacă pleacă pentru bani. Mi-au vorbit, cu maturitate, despre o altă prioritate: frica de mediocritate și nevoia lor de a trăi în comunități performante. Nu le este frică de competiție! Știți, este ca în sport. Dacă simți că ai calități, dorești să joci la Real Madrid, la Barcelona, la Manchester United, la Arsenal, la Juventus... Avem, dintre foștii noștri discipoli, o comunitate serioasă în Anglia, la Imperial Londra, la Cambridge, la Mancester, la Surrey. Avem tineri la Politehnica din Aalborg, în Danemarca, în Germania, la Heidelberg, la Bremen, la München, în SUA, la Yale, Boston etc., etc. Sunt fericit când, în vacanțe, ne revedem la București. Mă bucur și când mai primesc câte un semnal, așa, de departe...
Fuga după poza cu medalii
- Pe de altă parte, România îi pregătește gratis pe acești copii, iar când sunt aproape gata să ajute, la rândul lor, sistemul al căror produs sunt, pleacă, alte națiuni profitând de pe urma investiției noastre. Se întâmplă acest fenomen de câțiva ani. Așa ne-au plecat mulți ingineri, medici și tot soiul de specialiști. Sigur, nu acești oameni sunt de condamnat, ei vor să ducă un trai mai bun, din toate punctele de vedere. Dar ce-i de făcut? România se duce, astfel, de râpă, pentru că nicio resursă, oricât de bogată ar fi, nu-i inepuizabilă.
- Sistemul este păgubos! Statul trebuie să găsească metode să-i atragă pe acești copii. Dar cum să-i atragi când tu, ca stat, nici măcar nu le susții deplasările la concursuri? Vii doar la final, la poza cu medaliile! În plus, acești tineri de elită nu sunt bine primiți nici în comunitățile mediocre din învățământ și cercetare, pentru că strică ierarhiile existente!
- Care sunt, stimate domn, carențele sistemului nostru de Educație?
Învățământul se bazează mult prea mult pe reproducerea mecanică a materiei, pe chestiuni stereotipe! Ar trebui să mizeze pe programe în care gândirea și rezolvarea practică să fie bine legate. Stăm prost la experimentele de laborator din cadrul școlilor! Este necesar și un efort al profesorilor, care să joace alături de elevi, așa cum se petrece în Occident. Din păcate, refuzăm metodele și programele bune, pe care nu le înțelegem și care ne obligă să facem eforturi de gândire!
- Ce mesaj i-ați transmite ministrului în exercițiu, doamna Ecaterina Andronescu?
- Să inițieze un inventar al elevilor de elită din licee și să oficializeze Olimpiada și competițiile pe proiecte de cercetare! Sunt la fel de importante ca olimpiadele obișnuite de matematică, fizică, informatică. În plus, cam aceeași copii merg și la acestea. Poate nu se știe, dar participarea și premiile câștigate la acest gen de competiții reprezintă bonificații importante pentru admiterile la universitațile bune și foarte bune din Occident, unde ajung și tinerii noștri merituoși. Avem nevoie de elite, ele sunt locomotivele oricărei societăți... Doamna profesoară Ecaterina Andronescu să fie sigură de acest lucru. Problema noastră principală este, acum, cum să facem examenele de bacalaureat cât mai permisive... O aiureală! Liceul nu este pentru oricine, este în primul rând pentru elite. La liceu trebuie să intre cei mai buni elevi. Simplu!
- Stimate domn, lucrați în cercetare. Ce înseamnă acest domeniu pentru politicienii României? Este unul respectat? Este meseria de cercetător o meserie respectată în țara noastră?
- Este un domeniu marginal, un domeniu destul de rafinat, pe care ei nu îl înțeleg, în mod sigur! Nu este, așadar, un domeniu respectat. Spiritul cercetării lipsește. Domeniul este în cădere, într-o cădere proporțională cu declinul liceelor și colegiilor. Cred că mai degrabă ne îndreptăm spre o zonă de salariați, nu de cercetători. E cea mai periculoasă tendință.
- Evenimentul zilei: Ca cercetător științific, din această postură a omului de știință, cum vedeți, domnule Mircea Ignat, viitorul apropiat al României? Mă refer la un viitor tehnologic, bineînțeles. Știu că noi n-avem nici măcar o linie de metrou completă în capitală, dar nu mă pot abține să nu vă întreb: credeți că vor avea românii la dispoziție autostrăzi suspendate în următorii 50 de ani? Sau nu va mai fi nevoie de drumuri, altele urmând să fie mijloacele de locomoție?
-Mircea Ignat: Este ciudat să știi că pe vremea monarhiei se construiau mai mulți kilometri de șosea și de căi ferate decât se construiesc acum, în anii noștri, sau că trenurile de atunci aveau întârzieri mult mai mici decât cele de acum. Nu mai vorbesc de podurile construite în acea vreme... Neîngrijite, neconsolidate, acum sunt în pragul prăbușirii. Neimplicarea intelectualilor și a oamenilor capabili, dublată de tupeul incompetenților care ajung la pupitrul deciziilor profitând de indiferența primilor, ne-a adus aici. Să dispară această neimplicare și vom reveni la vremuri normale. „Ne lipsesc managerii de mentalități”
-Credeți că ar fi suficient?
- În ciuda realizărilor științei și tehnicii, fără o mentalitate construită pe cultură, sinceritate și demnitate, nu putem progresa. Cred că ne lipsesc managerii de mentalități, adică intelectualii adevărați. Să știți că progresele aduse de tehnică și știință, poate e utopic ce spun, dar sunt anulate de educația și instrucția mentală precare. În general țoapele nu pot face casă bună cu știința și mentalitatea, dar pot să le dirijeze, și chiar să le spună savanților ce să întreprindă cu aceste realizări. Așa de actuale mi se par episoadele din „Tanța și Costel”, ale lui Băieșu, încât încep să mă sperii când mă gândesc la evoluția noastră. Dar, cum spunea Petre Țuțea, „Dumnezeu ne mai dă câte un șut...”. Sigur o să ajungem să avem și autostrăzi suspendate, pe care vor circula, dacă nu stăm de veghe, mii de Mitici, de Tanțe și de Costeluși, care vor impune normalitatea...
- Evenimentul zilei: Schițați-ne, vă rog, în câteva tușe, portretul unui copil deosebit cu care ați lucrat. Cum este el dincolo de laborator, de calculator, de camera de studiu? Are timp să-și trăiască și viața de adolescent, pentru că mulți părinți se plâng de programul școlar foarte încărcat?
- Mircea Ignat: În general, pentru populația școlară convențională și chiar pentru populația României, acești tineri sunt considerați ceea ce denumim tocilari. Ziua lor este foarte densă, începe dimineața, preocupările lor sunt foarte vaste, depășind informația și exercițiul școlar. Ajung o dată sau de mai multe ori și la laboratorul Centrului Alexandru Proca, mergând poate mai mult de două ore dus-întors până la noi în Vitan. Dar știu și să se distreze, au anturajele lor, unde nu ajung prea des mediocrii. Mulți au timp și de sport, avem elevi care fac sau au făcut (mă gândesc la cei care au părăsit Centrul) sport de performanță, ceea ce i-a ajutat în construirea performanței în cercetare. Sunt copii care fac atletism, volei, scrimă, natație, baschet, alții știu să cânte la pian, joacă teatru, pictează... Toate aceste activități ajută la formarea personalității. Sigur, un merit este și al familiei. Vă întreb, la sfârșit: cum vă explicați că acești tineri de succes au timp de toate aceste activități, în timp ce ceilalți tineri, cei obișnuiți, se vaită încontinuu că nu mai au vreme să-și trăiască viața, fiind foarte încărcați cu programa școlară?
evz.ro - luni, 18 februarie 2019
Interviu cu Ștefan Ursu, UN COPIL GENIAL din ROMÂNIA. Secretele nanosateliților, dezvăluite la TELEFONUL DE LA ORA 9
Ștefan Ursu este un adolescent din Brașov pasionat de inginerie spațială și astronomie. Vorbește repede, făcând o asemenea risipă de termeni științifici încât ai nevoie de trei dicționare de specialitate pentru a te înțelege cu el în limba română. E inteligent puștiul! Și când susțin acest lucru mă bazez pe rândurile de mai jos
• Evenimentul zilei: Cine ești, cum ai ajuns să participi la concursuri de cerecetare și, mai ales, ce vrei să devii, Ștefan Ursu? Care este visul tău?
• Ștefan Ursu: Sunt elev în clasa a X-a la Colegiul „Nicolae Titulescu” din Brașov și membru în cadrul Centrului de Inițiere în Cercetarea Științifică „Alexandru Proca”, București (în cadrul ICPE-CA). Am ajuns să particip la concursuri de cercetare după ce am intrat acum un an în Centrul „Alexandru Proca” din București și am abordat prima temă de cercetare. Primul concurs de cercetare la care am participat a fost Târgul Internațional de Inventică și Educație Creativă pentru Tineret (ICE-USV), unde am luat medalie de aur și Premiul Special oferit de Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca pe proiectul de cercetare abordat în cadrul Centrului „Alexandru Proca”. Visul meu este să continui în acest domeniu și să devin un cercetător științific în domeniul ingineriei aerospațiale.
• Succes! Până atunci, însă, explică-ne, te rog, amănunțit în ce constă noul tău proiect și unde, când și la ce competiție îl vei prezenta oficial?
• Proiectul de cercetare la care lucrez în acest moment își propune proiectarea și dezvoltarea unor microaccelerometre neconvenționale pentru sistemele de ghidaj ale nanosateliților. Adică cercetarea teoretică și experimentală a unor microsenzori de accelerație la care elementul sensibil îl constituie fie un material piezoelectric, fie un material polimeric la care este prezent efectul electrostrictiv, care vor putea determina pe baza unui algoritm specific atitudinea nanosatelitului (atitudinea reprezintă orientarea în funcție de un reper inerțial).
• M-ai dat gata! Poți explica pe înțelesul oamenilor obișnuiți?
• O să încerc.
• Să le luăm pe rând...
• De acord. Un micro-accelerometru neconvențional piezoelectric este compus din trei elemente principale: masă inerțială, element sensibil și electrozi planari. În momentul în care apare o accelerație pe axa de sensibilitate a microaccelerometrului, masei inerțiale i se va induce accelerația și va aplica o presiune asupra elementului sensibil. Pe baza efectului piezoelectric direct sau electrostrictiv, elementul sensibil, format dintr-o placă piezoceramică sau dintr-un polimer elastomeric dielectric, se va polariza iar în electrozi va apărea o tensiune electrică proporțională cu accelerația aplicată.
• Greu, îți spun sincer... Spune-ne la ce poate fi folosită concret invenția ta!
• Cu ajutorul informației primite de la senzori, sistemul de ghidaj (ACS) va putea redresa orientarea nanosatelitului cu ajutorul unor actuatori inerțiali. În absența unui astfel de sistem, cuplurile perturbatoare care acționează asupra nanosatelitului îi vor modifica orientarea, existând riscul ca semnalul dintre centrul de control și nanosatelit să se piardă. În acest proiect au fost abordate patru structuri neconvenționale. Senzorii de accelerație dezvoltați în cadrul Centrului „Alexandru Proca” prezintă mai multe avantaje precum: fiabilitate ridicată, contact micromecanic îmbunătățit și dimensiune redusă. În momentul actual, proiectul este în etapa de testare a modelelor experimentale cu structuri neconvenționale realizate, cu scopul de a determina caracteristicilor acestora.
• Proiectul de cercetare al elevului Ștefan Ursu se desfășoară în cadrul Centrului „Alexandru Proca”, București, sub îndrumarea domnului Dr. Ing. Mircea Ignat.De remarcat că acest proiect de cercetare s-a calificat la concursul internațional Intel ISEF (International Science and Engineering Fair), care se va desfășura anul acesta, în perioada 12-17 mai în Phoenix, Arizona.
„Este o onoare pentru mine și colegii mei să reprezentăm România”, Ștefan Ursu, elev
evz.ro - marţi, 19 februarie 2019
Conferința Științifică ICPE-CA % Siemens Romania, platformă de valorizare a ingineriei electrice - MARKET WATCH 2019
