Intr-o lume obsedata de primejdii imaginare, sufocata de scepticismul marunt, prizoniera a spaimelor atavice, patrunderea intr-un univers diferit, al miracolelor stiintifice este, fara indoiala, un imens privilegiu.
Am beneficiat de el vizitand Institutul national de cercetare-dezvoltare pentru inginerie electrica cu ocazia unei zile speciale, cea a portilor deschise, in care invitatii au avut prilejul sa afle pe viu ce se intampla in spatele zidurilor care adapostec acest institut.
Radacinile lui se pierd in negura vremurilor, despre inginerie electrica vorbindu-se si in secolul al XIX-lea, iar daca construiesti mental un arc peste timp, obligatoriu trebuie sa-l ancorezi si in anii 1952-1953 care marcheaza nasterea primului laborator de materiale ceramice din Romania.
De la acest moment si pana in zilele noastre, progresele sunt greu de imaginat si de cuprins in cuvinte. Daca la vremuri de inceput cineva ar fi vorbit despre nanotehnologie, acel cineva ar fi fost socotit un vizionar de talia lui Jules Verne, sau un sarlatan care se joaca cu vorbele.
Astazi, specialistii acestui nou domeniu vorbesc despre munca lor ca despre ceva firesc, dar inventiile lor sunt atat de speciale, incat deseori nu le sunt luate in seama, pentru ca suna incredibil. Chiar cuvantul in sine, nanotehnologie, are un aer exotic ce sugereaza inginerii neverosimile, greu de inteles.
Pentru ca miracolele la nivel atomic vor reprezenta cea mai mare schimbare a acestui secol, subiectul merita sa fie privit cu mai multa atentie. Nanotehnologia este stiinta de a realiza obiecte lucrand la scara atomilor. Materia prima este alcatuita chiar din atomi si, prin anumite procedee, acestia sunt obligati sa formeze grupuri ce dau calitati speciale materialelor.
Am considerat necesar sa fac aceste succinte precizari pentru a va face o imagine mai apropiata de realitatea locului in care ma aflu. Peste o luna, se vor implini cinci ani de cand, printr-o hotarare de guvern, institutul a devenit institut national de cercetare-dezvoltare (INCD) pentru inginerie electrica, ICPE – Cercetari avansate.
In cateva propozitii, Wilhelm Kappel, directorul general al institutului, sintetizeaza tot ce ar fi de spus in pagini intregi, o istorie condensata, creata si innobilata aici, in locatia de pe malul Dambovitei: „Putem privi inapoi cu multa satisfactie, deoarece toti acesti ani au insemnat un progres continuu, stiintific si tehnologic, economic si social. Progresul stiintific este documentat prin cresterea contributiei noastre la cunoastere, cel tehnologic – de cele 17 cereri de brevete de inventie si cele 15 produse transferate in ultimii doi ani in industrie. Progresul economic este evidentiat de cresterea productivitatii (in 2008 a depasit 175.000 lei pe angajat), iar progresul social, pe langa imbunatatirea conditiilor de lucru si a infrastructurii, in general, este cel mai bine descris de cresterea veniturilor salariale fata de 2007. Aceste facilitati contribuie la atingerea obiectivelor strategice impuse de misiunea asumata a institutului.”
Poate ca notiunea de obiective strategice pare pretioasa, dar este mai reala decat oricand, pentru ca aici nu se cerceteaza de dragul cercetarii in sine, ci totul are aplicabilitate, institutul fiind un real factor de progres in inginerie electrica. Realizarile de aici se adreseaza tuturor societatilor comerciale, slujesc interesele acestora si contribuie la cresterea competitivitatii lor economice in Romania si Europa.
Cel de al patrulea Raport anual ca institut de cercetare-dezvoltare, conceput ca o dare de seama catre Autoritatea nationala pentru cercetare stiintifica (ANCS), impresioneaza prin numarul de proiecte PN II, CEEX, granturi, inovare, programe nucleu si programe internationale, bilaterale si multinationale.
Vorbim de 2008 ca an de varf al institutului, an in care s-au castigat proiecte deosebite in cadrul POS CCE Axa II, trei proiecte FP7 in derulare si care vor contribui la cresterea vizibilitatii internationale, contracte economice si proiecte de cercetare cu IUCN Dubna, CERN Geneva, iar in cadrul consortiului FAIR se pregatesc importante contracte economice pentru anii care vin.
Spuneam ca 2008 a fost un an prolific, institul s-a organizat in grupe de lucru specializate, s-a profitat din plin de structura sa multidisciplinara stabilindu-se cele patru directii de dezvoltare care-i vor asigura notorietatea pe mai departe: materiale noi, generatoare de energie, inginerie electrica neconventionala si noul domeniu, micro si nanotehnologie, in care s-au investit multi bani si inteligenta cat cuprinde.
Toate atelierele impresioneaza si pe masura ce le cunosti, ai impresia ca ai patruns intr-un univers pentru care trebuie sa ai o anumita pregatire pentru a-l putea intelege. Atelierul de nanotehnologie sau statia pilot, cum i se mai spune, pare desprins dintr-o pelicula de fictiune, iar spusele directorului general Wilhelm Kappel, precum ca „astazi suntem in stare sa dam o gaura intr-un fir de par”, fac ca imaginatia s-o ia razna.
Voi mai condensa cateva date si cifre, fara pretentia de a realiza, cum se spune aici, legatura intre nanotehnologie si macroscopie prin microtehnologii… E de spus ca, venind in intampinarea cererilor beneficiarilor, in 2008 s-a lucrat in cadrul a 43 de proiecte, institutul fiind coordonator si al altor 96 de proiecte in parteneriat, creandu-se produse si tehnologii.
Corect este de precizat ca nu exista tema de cercetare care sa nu se finalizeze cu un brevet de inventie. Ca atare, nu mira pe nimeni prezenta institutului la sase targuri de specialitate sau la cele sapte saloane de inventica de la Bucuresti si din Kuweit, nici cele patru medalii de aur, cinci de argint si una de bronz.
Institutul a fost premiat pentru intreaga sa activitate, pentru cea mai eficienta promovare a rezultatelor cercetarii sau pentru calitate-informare. Din partea Camerei de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, acesta a primit locul II pe Capitala, Trofeul calitatii, locul I la intreprinderi mici si insiruirea mai poate continua.
Inchei cu regretul ca ziarul nu-i carte, pentru a cuprinde tot ce este de spus si nu s-a putut spune. Si totusi, nu pot sari peste latura umana, fara de care toate cate le-ati citit mai sus ar fi fost imposibile. Cresterea potentialului de inovare prin formare profesionala continua si dezvoltarea resurselor umane reprezinta aici nu un punct oarecare intr-un plan de masuri, ci un obiectiv strategic in adevaratul sens al cuvantului.
Intre creatie si perfectionare exista o legatura indestructibila, ceva fara de care nu se poate. Chiar daca ma aflu printre 55 de doctori in stiinte si 40 de doctoranzi, accesul la formarea continua a acestora constituie o prioritate pentru institut, incepand cu colaborarile cu marile universitati din tara si din lume, pana la asigurarea unei multitudini de surse de informare, a unei retele proprii ori a unei biblioteci electronice.
Se munceste si se invata. Intr-o simbioza perfecta, in care visul si fantezia se unesc pentru a crea, explorand profunzimile cunoasterii, noul. Acel nou incorporat in tehnologii inalte, in materiale ale viitorului, in produse care sa impulsioneze dezvoltarea economiei nationale, progresul in general.
aparut in: Afacerea, pe 08-14 iunie 2009.
