În Science Daily scria de curând că nanoparticulele găsite în foarte multe produse cosmetice, coloranţi alimentari, suplimente nutritive, produse agricole, creme de protecţie solară, vopsea de păr, vitamine, pastă de dinţi pot provoca modificări genetice care cresc riscul de cancer.
Şoarecii expuşi la nanoparticule de dioxid de titan (TiO2), adăugate în apă de băut, au început să prezinte modificări genetice încă din ziua a cincea. Pentru om, perioada echivalentă ar fi de 1,6 ani. Nu este clară încă influenţa în timp asupra corpului uman, dacă ea creşte liniar sau exponenţial. În urma studiului pe şoareci, s-a descoperit că nanoparticulele de TiO2 declanşează rupturi unice sau duble ale ADN-ului, cauzând daune cromozomiale, precum şi inflamaţii.
Aceste rezultate au fost obţinute la Universitatea California din Los Angeles şi date publicităţii de Robert Schiesti, coordonatorul acestui studiu, profesor de patologie, radiaţie oncologică şi ştiinţa sănătăţii mediului.
EFECTE NEGATIVE
Organizaţiile Friends of the Earth din Australia, Europa şi SUA au publicat, la 11 martie 2008, un raport sub titlul „Out of the laboratory and on the our plates: Nanotechnology in Food & Agriculture” (Din laborator pe farfuriile noastre: Nanotehnologia în alimente şi agricultură). Se găsesc aici explicate în detaliu ameninţările nanotehnologiei asupra noastră, necunoaşterea suficientă a efectelor lor negative, dar şi incapacitatea alegerii corecte a produselor de către consumator.
Nanoparticulele sunt obţinute prin nanotehnologii din materiale modificate la nivel atomic sau molecular. Ele au proprietăţi unice, cu un comportament diferit faţă de materialele convenţionale.
Nanoparticulele de TiO2 se acumulează în diferite organe, organismul neavând nici o modalitate de a le elimina. Fiind de dimensiuni foarte mici, ele pot migra oriunde în organism, până la nivel celular, interferând cu submecanismele celulare. Sensibilitatea la TiO2 nu este aceeaşi pentru toţi oamenii. Utilizarea îndelungată de TiO2 poate duce la declanşarea anumitor tipuri de cancer. Particulele de TiO2 nu trec prin piele, dar inhalate se depun în plămâni.
Jöelle Chaillal a depus petiţia nr. 0658/2006 la Comisia pentru petiţii din cadrul Parlamentului European, prin care atrăgea atenţia asupra efectelor dăunătoare ale produselor cosmetice în care se găsesc nanoparticule. Răspunsul comisiei, primit la data de 5 mai 2007, a fost că „autorităţile publice se reţin de la soluţionarea aspectelor de risc ale nanotehnologiei în produsele cosmetice, ca urmare a presiunii exercitate de lobby-ul industrial şi financiar”.
În încheiere, comisia subliniază că reglementarea vizând produsele cosmetice plasate pe piaţa UE se bazează pe conceptul de „siguranţă necompromisă”. Aceasta înseamnă că nici un risc de sănătate nu este acceptat în favoarea unor potenţiale beneficii. În cazul în care dovezile ştiinţifice demonstrează că nanoparticulele prezintă un risc pentru sănătatea umană, utilizarea acestora nu va fi acceptată în produsele cosmetice, urmând să fie întreprinse toate acţiunile necesare în acest sens.
VASE DE ARGINT
Se ştie că apa pusă în vase de argint este purificată de microorganisme, argintul acţionând asupra ei asemenea unui filtru, conferindu-i astfel acesteia calităţile pentru a fi băută fără riscuri de îmbolnăvire. De altfel, şi în cadrul lăcaşelor sfinte, apa este sfinţită în vase de argint. Pornind de la aceste constatări, la Institutul de Cercetări pentru Electrotehnică (ICPE) din Bucureşti se derulează un proiect legat de materiale multifuncţionale avansate cu nanoparticule de argint.
S-a constatat că un vas dintr-un material placat cu o foiţă de argint, cu grosimea de miimi de milimetri, este la fel de eficient în filtrarea apei ca şi vasul propriu-zis de argint. Proprietatea esenţială a particulelor cu dimensiuni minuscule este suprafaţa lor specifică foarte mare. De exemplu, o minge de golf plină cu nanoparticule poate acoperi cu un strat subţire suprafaţa unui teren de fotbal. La aceste suprafeţe de sute de metri pătraţi pe gram, numărul enorm de atomi exteriori, de pe suprafaţa particulei, conferă nanoparticulelor proprietăţi catalitice, electrice, optice, fotoelectrice etc.
aparut in: Jurnalul de sanatate – 5 ianuarie 2010.
