ICPE-CA in 2011
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrica ICPE-CA incheie anul 2011 cu rezultate deosebite, corelate cu obiectivele si strategia sa.
Pentru cresterea vizibilitatii rezultatelor de cercetare, pe tot parcursul anului, institutul a participat la targuri si expozitii nationale si internationale ca Salonul Cercetarii- Bucuresti si Brasov, Agromec-Alexandria, Hannover Messe, Parlamentul European- Bruxelles, la saloane de inventii precum iENA, Inventika si Geneva.
In acest cadru, valoarea produselor si inventiilor institutului a fost evidentiata prin obtinerea a numeroase premii si medalii. Amintim aici 3 medalii de aur, 4 de argint, 1 de bronz, 6 diplome de excelenta din partea MECTS- Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica si, nu in ultimul rand, 2 premii AGIR 2010 pentru domeniile „Ingineria materialelor” si „Ingineria mediului”.
Pentru certificarea rezultatelor sale, institutul a obtinut in decursul anului 6 brevete de inventii si a depus alte 23 de cereri.
De asemenea, pentru a aduce aportul cercetarii-dezvoltarii la dezvoltarea mediului economic, institutul a finalizat transferuri tehnologice cu impact asupra mediului inconjurator, social si economic.
Prin intermediul acestor realizari, ICPE-CA isi atinge constant obiectivele strategice, dezvoltand, in domeniul ingineriei electrice, progresul bazat pe cunoastere.
Aparut in: WebPR, RSSMonster, Comunicate Media, Ziare pe Net, Amos News, Ziare Live, Ro247info, EComunicate, Niuzer,Discard, BusinessLive, Fabrica de Bani, Comunicate de Presa
Cercetarea româneasca în 2011 si perspective pentru 2012 – interviu cu Dragos Ciuparu, presedintele Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica
Celebrarea a trei decenii de la istoricul zbor in spatiu al cosmonautului Dumitru Dorin Prunariu, vizita directorului general CERN la Bucuresti, prima editie a Scolii Europene de Fizica Energiilor Inalte organizata in România de CERN (Conseil Européen pour la Recherche Nucléaire – European Council for Nuclear Research – Organizatia Europeana pentru Cercetare Nucleara), Institutul Unificat de Cercetari Nucleare din Dubna, Rusia, si IFIN-HH, România, legea educatiei nationale, multiple evenimente dedicate anului international al chimiei, centenarul astronomului Victor Nadolschi, inventii premiate la Saloanele din tara si strainatate, sunt doar câteva din reperele stiintifice românesti ale anului 2011 care acum se apropie de final. Si pentru ca toate acestea au cercetarea ca numitor comun dar si ca sâmbure din care au incoltit, l-am invitat la un dialog retrospectiv dar si prospectiv pe Dragos Ciuparu, presedintele Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica. Asa am aflat ca in prima perioada din 2012 intra in functiune ino-voucherele iar in a doua jumatate a anului vor incepe, pe platforma Magurele, lucrarile la marele laser ELI, o simfonie a fizicii laserilor cum a fost caracterizat de unii specialisti.
Domnule profesor Dragos Ciuparu, cum a fost anul 2011 pentru stiinta si cercetarea româneasca?
Dragos Ciuparu: 2011 a fost un an al transformarilor profunde in ceea ce priveste intregul sistem de cercetare din România. Fie ca ne referim la cercetarea din universitati, din institutele de cercetare si chiar la cea din zona privata. Aceasta din urma a beneficiat in acest an de avantaje consistente, inclusiv deducerea de 20% pe care, practic din 2010, guvernul o acorda investitiilor in cercetare facute de catre zona privata asa cum statueaza un ordin comun al ministerului finantelor si ministerului educatiei.
Spuneam al transformarilor profunde pentru ca a intrat in vigoare Ordonanta Guvernului 6 din 2011 care, practic, modifica legea cercetarii prin infiintarea mecanismului de finantare a cercetarii pe trei niveluri: al finantarii institutionale de baza, al finantarii complementare (institutionale) pentru sustinerea performantei institutionale, si – al treilea nivel – cel competitiv, pe baza de competitie de granturi, renuntând la barierele administrative birocratice pe care sistemul de finantare vechi le impunea tuturor celor care ar fi dorit sa acceada la finantare pentru cercetare stiintifica.
In acelasi timp, a aparut si Legea 1 a educatiei nationale care implica, de asemenea, modificari importante in ceea ce priveste cercetarea in zona invatamântului superior, a universitatilor.
Aceste piese esentiale de legislatie, plus legislatia secundara – ordine de ministru, hotarâri de guvern aferente implementarii tuturor acestor modificari – au facut ca administratia cercetarii românesti sa fie una foarte ocupata.
In paralel, am desfasurat un proces de evaluare a implementarii strategiei nationale a cercetarii stiintifice pentru perioada 2007-2013 si a Planului National II – principalul instrument de implementare a strategiei. Acest proces de evaluare este inca in curs, nu s-a finalizat, el se deruleaza pâna la sfârsitul acestui an, si asteptam cu nerabdare sa vedem rezultatele ce vor fi prezentate public la sfârsitul lunii ianuarie 2012.
De asemenea, am derulat o serie de studii prospective care sa scoata in evidenta care sunt domeniile si potentialul lor de generare de rezultate relevante din punct de vedere stiintific, tehnic, economic si social.
Când vor fi facute publice rezultatele evaluarii?
Dragos Ciuparu: In curând, ne vom intâlni cu specialistii care au condus acest proces de evaluare, reprezentantii Tehnopolis Group Austria. Raportul lor va fi facut public iar rezultatele si concluziile acestei analize vor constitui, practic, baza unor modificari de sistem pe care dorim sa le facem – o corectie de parcurs, daca vreti – astfel incât perioada care a mai ramas din implementare, 2012-2013, sa fie cât mai eficienta si sa conduca catre ceea ce ne dorim cu totii, un sistem de cercetare românesc performant, cu rezultate demne de orice ranking international, relevante pentru economia si industria româneasca si care sa duca la progres economic si social.
Ce urmeaza sa se intâmple cu rezultatele evaluarii si concluziile studiilor prospective?
Dragos Ciuparu: Toate aceste documente, studiile prospective, raportul Tehnopolis, precum si alte rapoarte privind performanta au scos la suprafata o serie de probleme de sistem privind relationarea cercetarii cu alte zone ale administratiei românesti, fie ca vorbim de zona industriei, de relatii sociale sau de societate in ansamblul ei. De exemplu, am avut un Functional Review prevazut in acordul cu Banca Mondiala si Fondul Monetar International care s-a incheiat cu o serie de concluzii si recomandari privind implementarea unor masuri de reforma; chiar daca este de acum aproape doi ani de zile, amintesc si de raportul realizat de Europe Innova la comanda Comisiei Europene. Ca sa raspund la intrebare, toate aceste documente vor constitui baza de plecare pentru elaborarea unei noi strategii pentru perioada 2013-2020 care sa conduca România cât mai aproape de obiectivele Europei ca intreg, la nivelul anului 2020.
Adica vor avea legatura si cu urmatorul Program Cadru?
Dragos Ciuparu: Va trebui sa tina cont de ceea ce isi propune Programul Cadru european astfel incât strategia nationala si cea europeana sa fie coerente iar sistemul de cercetare românesc sa fie integrat in ceea ce se cheama European Research Area (ERA). Altfel spus, vrem sa facem parte din comunitatea statelor membre ale Uniunii Europene si sa ne valorificam intregul potential – nu doar de piata, de a absorbi produsele pietei comune, ci si de furnizor de stiinta, produse, servicii si tehnologii noi. Vrem sa punem in valoare intregul potential creativ pe care il are România.
In Planul National II se vorbeste de noua domenii prioritare. In ce masura acestea coincid cu domeniile de cercetare din Europa?
Dragos Ciuparu: Domeniile prioritare sunt identice cu cele pe care le-am avut in FP7. De altfel, Planul National este structurat foarte asemanator cu Programul Cadru 7. Probabil, la vremea dezvoltarii strategiei si a planului national, comunitatea a avut in vedere ca o structura similara a PN cu Programul Cadru european ar crea o usurinta in accesarea fondurilor europene de cercetare. Realitatea a fost dura si foarte transanta si ne-a spus ca nu-i chiar asa.
De aceea, probabil ca o abordare mult mai sanatoasa ar fi sa identificam nevoile reale ale României, pe acestea sa punem accentul iar contributia noastra la ceea ce se cheama cercetare europeana s-o aducem prin Programul Cadru. Adica, sa-l folosim drept vehicul de conectare a mediului de cercetare românesc la mediul de cercetare si industria din zona europeana.
Cum s-ar rezolva problemele locale?
Dragos Ciuparu: Problemele de acasa sa le rezolvam prin instrumente specifice si croite pe necesitatile pe care le are România. Deci, daca România isi identifica niste prioritati in zona energiei, a mediului, a stiintelor sociale, a sanatatii etc, pe acestea trebuie sa punem accentul cu sistemul nostru de cercetare. Mai mult, trebuie sa ne concentram pe sprijinirea industriilor competitive la nivel european. Adica, acolo unde avem capacitatea de export, unde suntem buni pe o anumita nisa de piata – acea nisa de piata trebuie sustinuta cu cercetare pentru ca sa devina mai performanta, mai eficienta si astfel sa ramâna competitiva la nivelul pietei europene, si de ce nu, la nivelul pietei globale. Este ceea ce astazi se cheama Smart Specialization Strategy, strategia de specializare inteligenta, la care cu certitudine cercetarea, dezvoltarea si inovarea contribuie semnificativ. Acestea sunt instrumentele pe care se poate baza cresterea economica sustenabila.
Puteti exemplifica câteva din industriile competitive din România?
Dragos Ciuparu: De exemplu, ne uitam pe ce anume exportam si care este valoarea adaugata a produselor exportate. Pentru ca daca importam tesaturi si ata si vindem haine cusute nu se cheama ca avem valoare adaugata importanta. Dar daca reusim sa cream un produs care inglobeaza o valoare adaugata foarte mare, atunci aceea este zona de competitivitate pe care trebuie sa o sprijinim. Avem experienta cu industria IT, avem o mare rezerva de potential in zona bioalimentara – acolo putem sa facem diferenta, in zona alimentelor prelucrate -, in zona tehnologiilor de vârf. Putem vorbi, de exemplu, de scannerul pe care MB Telecom a reusit sa-l puna pe piata, sau despre ceea ce Infineon pune pe piata, sau de Dacia – vinde produse cu valoare adaugata importanta. Astfel de lucruri inglobeaza o cantitate mare de creativitate, sunt produse care au un lant de dezvoltare suficient de lung astfel incât sa creeze locuri de munca si profituri importante.
Cum comentati momentul Nokia in România?
Dragos Ciuparu: Linia de asamblare pentru telefoane Nokia a fost o investitie care nu a produs efectele scontate, pentru ca valoarea adaugata era foarte mica si a fost foarte simplu de retras de pe piata. Nu acelasi lucru se poate spune despre situatia când o companie mare reuseste sa apeleze la diferite firme mai mari sau mai mici din România care produc anumite componente in regim competitiv. Prin urmare, putem iesi pe piata cu produse competitive tocmai pentru ca aceste lucruri inglobeaza o cantitate importanta de know-how si de avantaj tehnologic competitiv.
Cum vedeti cercetarea privata si cea de stat si care credeti ca este mai productiva?
Dragos Ciuparu: Cercetarea privata, prin natura lucrurilor, este cea care se axeaza pe aplicatia directa si rapida a rezultatelor. Aceasta exista atâta timp cât o poate sustine o industrie puternica. Din nou ne putem referi la industria auto pentru ca avem in România un centru de cercetare privata care a fost pus la punct si pentru valorificarea potentialul care exista.
Pe de alta parte, cercetarea precompetitiva, cea care pregateste bazele aplicatiei, este important sa fie sustinuta de stat din doua motive esentiale. Mai intâi, pentru ca astfel se creaza si se educa resursa umana care mai departe merge in zona de cercetare competitiva, adica se duce in cercetarea aplicativa si impinge produsele catre piata. Apoi, stabileste baza stiintifica prin brevete care mai departe pot fi preluate de aplicanti, cei care ulterior pot sa preia aceste solutii imaginate de cercetatori in universitati sau institute nationale si sa le duca in zona de aplicatie.
Prin urmare, are rost si sens sa existe ambele tipuri de cercetare. Sigur ca unele industrii pot sa aleaga sa nu isi construiasca grupuri de cercetare interne ci sa foloseasca cercetarea si expertiza care exista in zona de stat, sa zicem, si sa dea comenzi de cercetare catre astfel de institute sau universitati. Bunaoara, daca o companie mare are nevoie pe linia de asamblare de niste instrumente de masura, se poate duce la institutul pentru tehnica masurarii si sa faca acolo o comanda. N-are sens ca aceasta firma mare sa-si dezvolte o echipa care sa puna la punct asemenea echipamente pentru ca ele deja exista undeva in România si, prin urmare, pot fi folosite.
Increderea in aceste echipamente este o problema?
Dragos Ciuparu: Intâi, este problema de capacitate, a doua de incredere, apoi de realism. Deunazi, cineva imi povestea de un investitor privat care a dorit sa-si constituie o exploatatie agricola. Acesta a mers la un institut careia i-a solicitat un anumit tip de cercetare si a primit o oferta. Aceeasi persoana a avut inspiratia sa ceara o oferta similara si de la un institut din Olanda care i-a prezentat o oferta mai ieftina decât a institutului din România, cu un timp de implementare mult mai scurt si bineinteles ca olandezii au câstigat. Investitorul a lucrat cu olandezii desi initial dorise sa colaboreze cu un institut de cercetare din România. Exista si astfel de situatii. In esenta, e vorba de marketing, de realism, pâna la urma, de o cultura antreprenoriala si de o relatie de respect intre cerere si oferta care, pâna la urma, regleaza pretul corect. Nu putine sunt cazurile când aceasta legatura nu se realizeaza pentru ca cererea nu este compatibila cu oferta. In concluzie, exista o multitudine de impedimente care ingreuneaza relatia dintre zona de cercetare si zona industriala.
Cât de mare este departarea intre cercetare si industrie?
Dragos Ciuparu: Nu i-as spune prapastie. Pe de o parte, zona de cercetare este foarte putin cunoscuta. Pe de alta parte, cultura antreprenoriala a zonei de cercetare este de un nivel foarte scazut. Sunt putine institute de cercetare care au afacerea in sânge. Ar trebuie sa fie active in generarea de spin-off-uri, in punerea pe piata de produse, de tehnologii, de lucruri pe care sa le valorifice direct, doar sunt bunurile lor!
Ar mai fi un aspect important. Prin lege e consfintit faptul ca rezultatele cercetarii obtinute cu finantare de la stat apartin celui care le-a executat. Bunaoara, daca a realizat un produs ori a obtinut un patent, acel bun poate fi pus pe piata sub forma unei intreprinderi pe care o dezvolt singur sau in participatiune cu altcineva. Mai mult, atunci când se dezvolta, pot s-o vând ca afacere. Acesta este mecanismul prin care universitatile americane câstiga o multime de bani.
De ce nu putem sa facem si noi?
Dragos Ciuparu: Incercam, deocamdata am pus la punct cadrul legal care exista de la 1 februarie 2011. Esential e faptul ca trebuie sa avem oameni curajosi care sa doreasca sa actioneze. Dealtfel, aceasta este cea mai dificila chestiune. E vorba de know-how si de spirit antreprenorial care se face prin educatie. Trebuie sa avem o generatie de antreprenori care sa aiba curaj sa sara in apa si sa inoate. Nu vor inota niciodata daca incearca sa dea din mâini pe uscat. De aceea, trebuie sa punem pe piata instrumente financiare care sa le dea posibilitatea sa incerce si totodata sa minimizeze riscul de a rata obiectivul.
Vorbeam de America dar sa nu uitam ca Statele Unite sunt o societate de tip risk tolerant. Cu alte cuvinte, cine s-a impiedicat si a cazut, se ridica, se scutura de praf si o ia de la inceput. In Europa, in general, (prin urmare, nu e doar problema României), cine s-a impiedicat si a cazut este considerat perdant, are foarte putine sanse sa se ridice si sa o ia de la inceput. Si asta se vede in slaba competitivitate si activitate de inovare din Europa comparativ cu SUA.
Asadar, daca vrem ca lucrurile astea sa se schimbe, trebuie sa ne asumam riscul de a avea ceea ce se cheama venture capital. Venture capital inseamna ceva de genul: risc acest proiect cunoscând totodata ca am facut tot ce mi-a stat in putinta ca sa minimizez riscul si sa fiu sigur ca daca reuseste voi avea un profit consistent. In zona de venture capital daca 1 proiect din 10 iese, produce atâtia bani cât sa acopere toate celelalte pierderi de la celelalte 9 proiecte, si aduce si ceva in plus. Aceasta logica este cea câstigatoare. Noi nu avem in România asa ceva. Vrem sa-i incurajam pe oameni sa creada in ideile lor de cercetare, sa creada in rezultatele obtinute si sa aiba curajul sa intre pe piata fara riscul de a-si pierde casa, nevasta, copilul si masina.
Daca acest instrument financiar a fost creat din februarie…
Dragos Ciuparu: Instrumentul financiar nu a fost creat. A fost creat doar cadrul legal. Instrumentul financiar va fi lansat undeva la inceputul anului 2012.
Ianuarie, februarie?
Dragos Ciuparu: In luna ianuarie o sa lansam mai intâi ino-voucher-ele, cele care creaza cultura antreprenoriala, zicem noi.
Cu alte cuvinte, despre ce e vorba?
Dragos Ciuparu: Sunt niste instrumente financiare. Noi le spunem ino-vouchere sau vouchere de inovare. Acestea vor fi niste sume de bani in valoare de 5.000 sau 10.000 de euro care se vor duce la firme si care vor permite decontarea unor servicii de cercetare.
Incercati sa exemplificati…
Dragos Ciuparu: O firma vine la ANCS si solicita un voucher. Identifica entitatea care poate rezolva anumite probleme de cercetare din propria firma si in loc sa-i dea bani respectivului institut, universitate, provider de servicii de cercetare, ii da acest voucher. Daca serviciul costa mai mult decât valoarea voucher-ului, firma adauga restul. Traseul se inchide când institutul respectiv vine la ANCS si primeste in schimbul voucher-ului suma de bani.
Care este scopul pentru care a fost creat ino-voucher-ul?
Dragos Ciuparu: Acest instrument este menit sa refaca legatura intre industrie si cercetare. Precizez ca aceasta legatura deja exista in unele locuri. De exemplu, CEPROCIM, fostul institut de cercetare din reteaua nationala care lucreaza pentru industria cimentului; 90% din veniturile lor vin direct de la industrie. Mai sunt si alte institute care pun pe piata produse si servicii, cum este COMOTI care vinde niste compresoare de gaze.
Noi credem ca, odata pus pe piata, acest instrument financiar vine si ofera firmei o varianta de a cauta cercetare. Pe de alta parte, in zona de cercetare aplicativa, finantam proiecte la care cercetatorii s-au dus si au identificat aplicantii. Prin urmare, daca identifica pe cineva care aplica rezultatul lor de cercetare si este dispus sa cofinanteze cu un minim activitatea respectiva – de exemplu, minim insemnând un 7,5% pentru IMM si 15% pentru intreprindere mare. Prin urmare, pe de o parte, ii impingem pe cei din firme sa vina catre cercetare, si pe de alta parte, ii impingem pe cercetatori sa se duca catre piata.
Despre ce fel de model vorbim, de fapt?
Dragos Ciuparu: Cred ca este vorba de un model rational. Sunt doua forte de sens contrar si care ii imping pe cei implicati unii spre altii.
Despre elemente de politica cercetarii se poate vorbi mult. Totusi, societatea percepe cercetarea stiintifica prin prisma rezultatelor cercetarii aplicative, aceasta se vede….
Dragos Ciuparu: Este cea care se vede NUMAIDECÂT! Adica este vizibila pentru cetateanul de pe strada. De fapt, efectele cercetarii in sine, ca activitate, sunt mult mai profunde in societate. Cercetarea are cel mai mare efect de multiplicare din toate activitatile dintr-o societate. Pot sa citez aici acel raport al Bancii Mondiale de care vorbeam mai inainte, care spunea ca o investitie in cercetare ar duce la cresterea PIB-ului in România cu 13,5%. Sunt expertii Bancii Mondiale care spun asta, eu doar reamintesc.
Inteleg ca este o masura a potentialului cercetarii care poate si trebuie valorificat, altfel continuam sa pierdem procente insemnate din produsul intern brut. Apropo de bani, cum considerati bugetul cercetarii pe 2012?
Dragos Ciuparu: Avem o crestere usoara in 2012 fata de alocarea initiala pentru 2011. Ma astept sa fie in regula.
As vrea sa ramânem in zona cercetarii vizibile imediat. Ce inventie româneasca din 2011 v-a retinut atentia?
Dragos Ciuparu: Au fost mai multe. Mi-a placut bioreactorul realizat de ICPE-CA si despre care cred ca va avea implicatii importante in viitor. Apoi, a fost acea inventie care, din câte am auzit din presa, ar fi in proces de comercializare sau de contractare in urma participarii la un târg de inventii din Kuweit, aceea cu asfaltul polimeric, care ar urma sa se vânda pe 80 de milioane de dolari, din nou e o chestiune pe care am citit-o in presa, nu e o informatie pe care sa o am la prima mâna, dar mi-a placut ideea si cred ca are un potential important. Sigur, magnetii pe care din nou ICPE-CA a reusit sa-i faca si pe care urmeaza sa-i vânda la ceea ce se cheama Facility for Antiproton and Ion Research – FAIR, Centrul de Cercetari pentru Antiprotoni si Ioni in Europa. Inevitabil si alte inventii ar fi meritat cu certitudine sa fie remarcate, insa acestea mi-au venit imediat in minte si sunt doar câteva din exemplele demne de toata lauda.
Poate ca succesul cercetarilor de la ICPE-CA se datoreaza si interesului manifestat fata de comunicarea stiintei, in sensul ca institutul are specialisti care se ocupa de promovarea rezultatelor stiintifice.
Dragos Ciuparu: Cred ca din cauza ca institutele nu au fost obisnuite sa aiba asemenea departamente de marketing, de comunicare, n-au facut-o pâna acum. De aceea spuneam ca lipseste cultura antreprenoriala. ICPE-ul este un institut care are reflexe antreprenoriale importante si care trebuie cultivate si incurajate. In evaluarea pe care o vom face tuturor institutelor in vederea certificarii si finantarii lor ulterioare, una din componentele care va cântari considerabil va fi si aceea care se refera la punerea pe piata a unor servicii, tehnologii sau produse. Ne asteptam ca institutele sa-si creeze asemenea departamente de marketing de comunicare care sa le ajute sa-si promoveze produsele si serviciile pe care le dezvolta.
Daca am lasat spre finalul discutiei noastre partea dedicata perspectivelor, nu inseamna ca este cea mai putin importanta – in masura posibilitatilor, as vrea sa va referiti la cele doua scenarii posibile, bun si rau. Ce perspective pozitive si ce previziuni negative sunt pentru 2012?
Dragos Ciuparu: Previziunea negativa ar fi sa nu se intâmple nimic – sa nu se schimbe nimic. Am incredere ca procesul de evaluare ne va ajuta sa ne organizam mai bine, sa ne restructuram astfel incât sa devenim mai eficienti. Nu vom avea probleme de finantare, ceea ce este un lucru imbucurator. Vom avea o serie intreaga de competitii si sper eu ca 2012 sa fie un an de intrare in normalitate cu privire la ceea ce inseamna predictibilitatea carierei cercetatorilor, a finantarii proiectelor lor de cercetare, si a convingerii ca performanta este rasplatita. De aceea, as spune ca 2012 va fi un an foarte bun pentru cercetare. Spun asta si pentru ca ma astept ca spre toamna sa dam prima cazma pentru marele laser de la Magurele, pentru proiectul ELI.
Acesta ar fi evenimentul major din 2012?
Dragos Ciuparu: Acesta va fi UNUL din evenimentele majore. Prin luna mai, vrem sa organizam o conferinta nationala a cercetarii stiintifice. Sper ca aceasta sa fie semnalul de demarare pentru elaborarea unei noi strategii a cercetarii, dezvoltarii si inovarii pentru perioada 2013-2020.
Referindu-va la nivelul intregii tari, cum vedeti variantele pe care le are România pâna la orizontul de timp 2020?
Dragos Ciuparu: Pâna in 2020 cred ca avem doua optiuni: sa devenim o tara producatoare de tehnologie, sau o tara din plutonul al doilea tehnologic, care sa foloseasca tehnologii cumparate de la altii. Cu alte cuvinte, putem sa ne dorim sa fim utilizatori de iPad si iPhone sau putem sa ne dorim sa fim producatori de viitoare generatii de iPad si iPhone. Aceasta este o optiune care nu sta la indemâna presedintelui ANCS, ci sta la indemâna societatii românesti. E o chestiune de optiune majora; cert este ca daca nu ne hotarâm, adica nici asa, nici asa, pierdem avantaj competitiv si la un moment dat pierdem posibilitatea de a merge catre plutonul fruntas. Cred insa ca se contureaza o optiune si asta se vede prin investitia in proiectul ELI pe care guvernul a decis sa o faca, si a proiectelor majore cum este Centrul de studii avansate Dunare-Delta Dunarii-Marea Neagra si, cum vor fi, sper eu, si alte proiecte majore care sa fie tintite catre zona de stiinta intensiva. Mai precis, cred ca tindem sa fim in plutonul tarilor care vor produce tehnologie si nu a celor care consuma tehnologie produsa de altii.
Aparut in: Ziarul Stiintelor, 25 decembrie 2011.
Proiect transfrontalier
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrica ICPE-CA, in calitate de coordonator, Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Ecologie Industriala ECOIND, Institutul National de Cercetare Dezvoltare Turbomotoare – COMOTI, Universitatea „ANGEL KANCHEV” Ruse si Asociatia Municipalitatilor Dunarene, Belene, Bulgaria, in calitate de parteneri, deruleaza proiectul „REACT- Sistem integrat pentru monitorizare dinamica si atentionare in caz de riscuri tehnologice in zona transfrontaliera România-Bulgaria”.
Proiectul face parte din cadrul Programului de Cooperare Transfrontaliera România-Bulgaria 2007-2013, „Granite comune. Solutii comune”, si este cofinantat de Uniunea Europeana prin Fondul European pentru Dezvoltare Regionala.
Autoritatea contractanta din România este Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului, Bucuresti, strada Apolodor numarul 17.
Proiectul se desfasoara pe o perioada de 18 luni, incepând din 8 iulie 2011 pâna in 8 ianuarie 2013. Valoarea totala a proiectului este de 983.908,67 euro, din care asistenta financiara nerambursabila a statului român si bulgar este in valoare de 127.908,12 euro, iar contributia proprie a partenerilor este in valoare de 21.479,21 euro.
Grupul tinta vizeaza autoritati publice locale, consilii municipale si prefecturi, structuri de interventie rapida si agentii de mediu din intreaga zona transfrontaliera.
Obiectivele proiectului prevad:
– dezvoltarea capacitatii de planificare a interventiei comune pe baza evaluarilor asupra riscurilor generate de poluarea industriala, realizarea unui proiect de sistem de monitorizare dinamica de control si de avertizare cu privire la riscurile tehnologice;
– cresterea capacitatii institutionale a administratiei publice locale si a comunitatii de afaceri, in scopul de a preveni si de a reactiona in caz de poluare industriala;
– dezvoltarea capacitatii administratiei publice locale de prevenire si reactie in cazul poluarii industriale;
– cresterea gradului de constientizare a populatiei, administratiei publice locale si a intreprinderilor cu privire la riscurile de poluare industriala. Principalele activitati sunt:
– elaborarea studiului cu privire la identificarea riscurilor poluarii industriale;
– proceduri de interventie pentru poluarea apei/aerului in cazul aparitiei unei poluari industriale;
– proiect Sistem Integrat de Monitorizare Dinamica pentru poluarea aerului/apei si pentru alertarea si modul de reactie in cazul poluarii accidentale;
– plan de interventie in cazul poluarii industriale, activitati de popularizare a sistemului pentru organismele administratiei publice locale din zona transfrontaliera România-Bulgaria.
Detalii suplimentare se pot obtine la sediul ICPE-CA, Bucuresti, Splaiul Unirii 313, sector 3, telefon 021.346.72.31, fax 021.346.82.99, e-mail: office@icpe-ca.ro.
Aparut in: WebPR, Comunicate Media, Amos News, Promo Afaceri, Panorama Media, Stiri Azi, Fabrica de bani, Scientia,Good Agency, Comunicate de Presa, EComunicate.
Modalitate de exploatare a biomasei
Sursele clasice de energie (carbuni, hidrocarburi, lemn) pot fi inlocuite cu succes de o resursa regenerabila: biogazul. Biogazul, o combinatie de metan, CO2 si alte gaze, se obtine prin degradarea biomasei in absenta aerului.
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Inginerie Electrica ICPE-CA a prezentat o tehnologie inovativa de producere a biogazului (Unitate de biogaz pentru mediul rural: Unitate cu camera plutitoare cu capacitate de 4 mc) la reuniunea dedicata proiectarii intr-un sistem complementar a strategiilor de inovare si transfer tehnologic, organizata la inceputul lunii decembrie, la Ruse, in cadrul proiectului „Cooperare in domeniul cercetarii-dezvoltarii-inovarii pentru dezvoltare economica si sociala in zona transfrontaliera Romania-Bulgaria” – INNOGATE 21, finantat prin Programul de Cooperare Transfrontaliera Romania – Bulgaria 2007 – 2013. Reuniunea a foat organizata de Fundatia pentru Democratie, Cultura si Libertate – Filiala Calarasi (Romania), Asociatia Municipalitatilor Dunarene – Bulgaria si Camera de Comert, Industrie si Agricultura Calarasi (Romania).
Implementarea tehnologiilor de producere a biogazului prezinta multiple beneficii: pe langa producerea de biogaz, de energie electrica si termica, se obtin ingrasaminte si se reduce cantitatea de reziduuri, limitandu-se, totodata, cantitatea de gaze cu efect de sera emise si sunt eliminate unele tipuri de bacterii, reducandu-se astfel riscul de imbolnaviri.
La proiectarea unei instalatii de biogaz, trebuie sa se tina cont de natura si compozitia materiei prime.
Materii prime existente in mediul rural folosibile pentru producerea de biogaz sunt: gunoiul de la fermele de vaci, porci, pasari; reziduurile de la silozuri, treierat si alte reziduuri vegetale, reziduuri menajere – in aceasta ordine crescand si potentialul lor de la 25%, pana la circa 960% in cazul uleiurilor si grasimilor folosite.
Cantitatea de biogaz obtinut si continutului de metan, care da calitate biogazului, variaza in functie de tipul de deseuri folosit: cele mai potrivite sunt substraturile lichide si omogene (biomasa trebuie diluata cu apa, iar desurile lemnoase nu se folosesc, deoarece nu se descompun in absenta aerului).
Pentru a construi o unitate de biogaz, este nevoie ca fermierul care doreste s-o realizeze sa aiba suficient de multe animale care sa-i furnizeze materia prima.
Mai trebuie sa existe cateva conditii: o incinta inchisa situata la maximum 20 m de zona de constructie a instalatiei de biogaz; un canal de drenaj conectat direct la instalatia de biogaz; acces permamnent la apa (la maximum 20 m de locul unde se construieste instalatia de biogaz); consumatorul de biogaz sa fie aproape ( nu mai departe de 100 m fata de instalatie).
La reuniunea de la Ruse a fost prezentat conceptul instalatiei de biogaz, care are o camera de fermentatie subterana, un colector de gaz plutitor, camere de depozitare – una pentru biomasa, una pentru reziduul lichid, o teava pentru intrarea materiei prime si una pentru iesirea materiei fermentate. Camera de fermentatie are o forma inovativa care permite o curgere continua si o amestecare buna a materiei organice. ICPE-CA detine un patent pentru aceasta unitate de biogaz din anul 2010.
Unitatea de producere a biogazului cu camera plutitoare cu capacitate de 4 mc este simplu de construit si usor de exploatat, are randament mare in fermentatia materiei organice. Materialele de constructie sunt usor de procurat. Poate fi construita la diferite dimenisiuni, in functie de cantitatea de materie prima sau de necesitatile de biogaz ale utilizatorului. In acelasi timp, prezinta avantajul ca asigura combustibilul pentru gospodaria fermierului si este ecologica, asigura un climat curat si sanatos in zona.
Aparut in: Fabrica de bani.
Emisiuni Radio Romania Cultural:
Interviu Sergiu Nicolaie – 2 decembrie 2011 – „Surse noi de energie, protejarea acestora”;
Interviu Wilhelm Kappel – 7 decembrie 2011 – „Proiecte VERZI in colaborare cu orasul Avrig”;
Interviu Gimi Rimbu – 19 decembrie 2011 – proiect transfrontalier „Cooperare România-Bulgaria pentru dezvoltare pe termen lung si durabila a resurselor umane tinere în domeniul tehnologiilor energetice regenerabile, în scopul de a depasi barierele socio-culturale si pentru a deschide oportunitati comune în obtinerea unui loc de munca si pentru ocuparea fortei de munca de-a lungul zonei de frontiera”.
